Despre artist

IURIE COJOCARU

Într-o epocă dominată de imaginea rapidă și de spectacolul vizual, pictura lui Iurie Cojocaru propune contrariul: încetinirea privirii și redescoperirea contemplației.

Creația sa nu descrie lumea, ci încearcă să facă vizibil ceea ce există dincolo de aparențe. Este o pictură a căutării, a dialogului interior și a unei permanente interogări asupra ordinii nevăzute a existenței.

Biografie și formare artistică

Născut la 17 martie 1971, în Sadaclia, Republica Moldova, Iurie Cojocaru și-a construit parcursul artistic printr-o relație constantă cu pictura, culoarea și materia.

1989A absolvit Școala de Arte Plastice din Cimișlia, continuând apoi studiile la Facultatea de Artă „Ion Creangă” din Chișinău.
1992S-a transferat la Universitatea de Artă „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca.
1995A absolvit studiile universitare la Universitatea de Artă „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca.
1996A obținut titlul de Master în Pictură în cadrul aceleiași universități.

Diploma C.E.P.

În 1995, a primit Diploma C.E.P. (Civic Education Project, afiliat la Universitatea Yale, S.U.A.), o recunoaștere care subliniază interesul său pentru interacțiunea dintre artă și societate.

Practică și cercetare artistică

Practica sa artistică se dezvoltă în jurul unor teme recurente, precum relația dintre verticală și orizontală, ordinea și echilibrul, spiritualitatea și structurile fundamentale ale existenței. Seria „Unghiul Drept” reprezintă una dintre direcțiile majore ale cercetării sale vizuale, explorând tensiunea și armonia dintre două principii esențiale ale construcției universale.

În lucrările sale, culoarea nu are doar un rol decorativ, ci devine o prezență vie, purtătoare de energie și semnificație. Materia picturală, transparențele, acumulările și intervențiile gestuale construiesc un spațiu în care privitorul este invitat să descopere propriile sensuri.

Artistul experimentează permanent cu tehnici și materiale, căutând noi posibilități de expresie și păstrând o relație directă cu substanța picturii. Pentru el, actul artistic este deopotrivă cercetare, libertate și exercițiu de sinceritate.

Pentru Iurie Cojocaru, pictura nu este doar o profesie sau un mijloc de reprezentare, ci o formă de existență și de dialog cu ceea ce depășește limitele vizibilului. Atelierul devine spațiul unei căutări permanente, în care fiecare lucrare este o experiență nouă, o încercare de apropiere de esență.

Experimentul, libertatea, tema și sinceritatea sunt reperele care definesc atitudinea sa față de actul creației.

Mai mult despre universul pictural

Pictura sa se află la granița dintre figurativ și abstract. Formele nu sunt niciodată complet descrise și nici complet dizolvate. Ele apar asemenea amintirilor: incomplete, fragile, purtând în ele memoria unei prezențe.

Personajele, mesele, îngerii, coloanele, ferestrele, apele sau arborii nu sunt motive decorative și nici simple simboluri religioase. Ele alcătuiesc un vocabular plastic prin care artistul vorbește despre condiția umană, despre speranță și despre relația dintre om și transcendență.

În centrul multor compoziții apare masa. Ea nu este doar obiectul unei scene, ci locul întâlnirii. În jurul ei se adună comunitatea, memoria și tăcerea. Este masa Cinei celei de Taină, dar este și masa fiecărei familii, locul unde omul se întâlnește cu celălalt și cu sine însuși.

În lucrările recente apar tot mai des îngerii, sugerați discret, fără monumentalitate. Ei nu domină compoziția, ci o locuiesc tăcut. Sunt prezențe care transformă spațiul într-un teritoriu al speranței.

Un alt element definitoriu este coloana, simbol al verticalității și al legăturii dintre pământ și cer. Alături de masa orizontală, ea creează una dintre tensiunile fundamentale ale picturii sale: întâlnirea dintre lumea văzută și cea nevăzută.

Seria „Unghiul Drept” reprezintă una dintre direcțiile majore ale creației sale. Aici, verticala și orizontala devin expresia unei ordini invizibile care susține întreaga existență. În ciclurile inspirate din Psalmi, această cercetare se transformă într-o meditație asupra inimii, comuniunii și luminii.

Procesul artistic ocupă un loc esențial în creația lui Iurie Cojocaru. Lucrările sunt construite prin numeroase straturi de culoare, transparențe, ștergeri și reveniri succesive. Uneori, picturi vechi sunt redeschise după ani de zile și transformate în lucrări noi, purtând memoria gesturilor anterioare. Pentru artist, pictura nu este un obiect încheiat, ci un organism viu, aflat într-o continuă devenire.

Materialitatea culorii joacă un rol fundamental. Pigmenții, pasta, textura și gestul pictural nu ascund procesul creației, ci îl lasă vizibil. Fiecare urmă de pensulă păstrează energia momentului în care a fost așezată.

Dincolo de orice clasificare stilistică, pictura lui Iurie Cojocaru vorbește despre lumină. Nu despre lumina care cade asupra lucrurilor, ci despre lumina care le face să existe.

Privitorul nu este invitat să înțeleagă o poveste, ci să locuiască pentru câteva clipe într-un spațiu al liniștii. Acolo unde culoarea devine rugăciune, iar pictura devine un act de contemplare.